Eu Te-am văzut Isuse pe orice drum am mers,
în vremea de-ntuneric, Tu mi-ai lucit lumină.
În vremea suferinței, Tu plânsul mi l-ai șters,
în inimă ținându-mi încrederea senină...

În fața nedreptății tiranului cumplit,
Tu mi-ai rostit cuvântul ce nu-i sta împotrivă...
În anii-nfometării, întins să mor, sleit,
Tu m-ai hrănit cu dulcea-Ți minune milostivă.

Eu Te-am văzut, că-n clipa când așteptam să mor
Tu mi-ai oprit, pe dată, dezlănțuita ură,
Tu mi-ai schimbat călăul în binefăcător
și piatra într-o pâine, și-nghețul în căldură.

Eu Ți-am văzut aripa cu care mă-nveleai
să nu mă prindă pizma, să nu m-ajungă fiara...
Tu, paza fericită din clipa mea de rai,
ce mi-ai ferit de flăcări, ori gheață, primăvara...

O, Te-am văzut Isuse - și n-am să uit în veac...
Dar veșnic de-aș tot spune ce bun ai fost cu mine,
și veșnic de-aș tot face cât bine-aș ști să fac,
tot n-aș putea întoarce cât sunt dator spre Tine!